I

Pisici ca tigrii rahitici ce privesc cu ochi de jad. Toate sunt ca zeii din visele salbatice ale oamenilor de la inceputul erelor. Priviri din vieti anterioare, de pe marginea drumurilor. Din afara lor.
Azi e sfarsitul primei zile de umblat prin campuri de porumb, de grau, de sonde petroliere, de instalatii eoliene. Zile in care muci, ceaiuri, frectii si pastile sunt amintiri vagi precum constructiile de lego din copilarie. Zile care iti trimit pe talpi racoarea diminetii. Care stiu ca preferi sa fii trezit de muste si tantari decat de bormasini agresive sau ceasuri seci cu alarma.
Cu fiecare plecare am vazut ca nu sunt de neinlocuit, ca viata isi continua nederanjata cursul precum un rau din care cineva a luat o piatra. Calatoritul e intr-un fel o moarte temporara. Intr-o zi incetezi sa mai fii acolo; iar un timp oamenii se intreaba unde esti si cum o fi viata acolo. Apoi uita. Isi amintesc periodic atunci cand beau sau vad/aud/citesc lucruri mici care par sa poarte amprenta substantei tale. Carti, gusturi ale unor mancaruri, expresii. Toate doar mici suveniruri ale cuiva care a trecut intr-un alt fel de viata. Poate existam doar in fragmente mici. Doar in imagini sacadate pe retina altora, precum filme ce astepta un PLAY.
Imi amintesc faptul ca mereu mi-am dorit sa fiu simpatic. Placut cumva. O persoana frumoasa in toata puterea cuvantului. Pe drumurile pe care le-am facut mi s-a parut ca am fost in cel mai frumos punct al vietii mele. Cu ochi mari, curiosi care aruncau priviri calde din varful pielii cafenii. Au fost momente in care am umblat descult cu buzunare pline de durere. Momente In care din rani purpurii curgeau blesteme si injuraturi. Fara indoiala exista durere pe drum. Dar niciodata boala si suferinta Doar o dragoste nesfarsita ce cu fiecare trup pe langa care treci iti arata increzatoare noi orizonturi. Uneori e mizerie si praf. Sunt cersetori precum capuse ale strazilor si hoti cu ochi de hiena ce-ti radiografiaza hamesiti orice colt captusit de fermoar. Sunt prostituate, vagabonzi si alte asa-zise taraturi ale trotuarelor Cu toate astea e un sentiment uimitor sa faci parte spontan din fauna reziduala a oraselor. Sa gusti tot ce are mai rau umanitatea pentru a primi totusi ulterior rafale divine de generozitate. Sunt emotii intense ce fac trupul sa pulseze atunci cand i se ofera o masa calda dupa trei zile de mancat doar paine. Astfel de gesturi care arunca organismul din ce mai crancena iarna direct in lumina vie a verii. Sunt trairi pe care nu le-am avut niciodata mergand pe glob, inghitit de hoteluri, rezervari, etc; in vacante precum mancaruri semi-preparate.
Cu toate astea nu vreau sa convertesc pe nimeni la religia mea. E esential sa isi gaseasca fiecare boala. sau Tratamentul. Ma gandeam doar ca e ceva de nerefuzat la dementa de neinvins a drumului. Pentru unii e un fior care coboara in spirala pe coloana ca un tirbuson intr-un dop de pluta. Pentru unii e o febra ce consuma praful vietii de zi cu zi in cea mai calduroasa fericire. Pentru mine, zgomotul motorului, succesiunea nesfarsita a liniilor albe pe asfalt, teatrul de neon al benzinariilor noaptea; toate lucrurile astea ma lasa alunecand in cel mai placut somn. Unul In afara saptamanilor in care fie m-as omori fie i-as omori pe altii. Dar astea-s vorbe de copil. Nimenu nu are timp sa moara zilele astea. Acum, sub umbra nesfarsita a noptii, sub imbratisarea tacuta a viei, privind o luna care pare sa ma urmareasca din spatele norilor, imi semnez randurile. Cu o mana mirosind a vanilie si alta a vin de butuc, inchei. Cu drag, Marius-Cristian, nemuritor pentru cateva minute.