Epoca de Aur a Grotescului

Erau nopti in care credeam ca sunt nemuritor. Cu o sticla intr-o mana, o tigara imprumutata in alta, razand ca hienele, am batut de un milion de ori strazile Constantei, mereu cu aceeasi oameni.
Sezonul meu de ghete incepea in septembrie si se termina in mai. Colectia de primavara-vara: Tricouri albe patate. Uneori de vin alteori de sange. Uneori al meu, alteori nu. Eram ala care venea umflat sau ciobit mereu la scoala. Obisnuiam sa scriu pe ascuns, prin caiete, pe hartii, pe chitante, poeme dereglate. Stiam ca sunt mizerii si nu le aratam nimanui dar imi trebuiau asa cum unui atlet ii foloseste antrenamentul. Am fost campion in olimpiada autodistrugerii. Am ocupat toate locurile. Regi si regine ale potentialului irosit. Ne spuneau ca suntem elegant de frumosi si obscen de inteligenti dar mergem pe sticla sparta. Radeam si ne adanceam talpile in sticla.
Erau nopti in care desi eram minori nu era lege sa ne opreasca. Simteam ca liniile sunt trase ca noi sa trecem peste ele. Si asta am facut. Ne imbatam cu umbre si orbecaiam prin partea luminata de neon a Edenului. Animale turbate de gin, vodka sau whiskey. In aer plutea mereu senzatia ca seara prezenta putea fi ultima. Si ar fi putut fi de atatea ori. Am vomat, am plans, am sangerat. Splendide spectacole ale tineretii.
Erau zile in care eram prieteni. Uniti in singuratate ca samburii unui mar. Toti eram unul, si acela singur. Au fost nori, ploi, ninsori, radiatii, meningite, viroze, gripe, insolatii. Lesinam, adormeam, doar pentru a veni din urma cu o sete si mai neoprita de viata. Monstrii haotici cu fete de copii, mereu nelinistiti, mereu vorbind tare si razand pe bulevardele noptii. Visam la Parisuri, Berlinuri sau Bucurestiuri. "Intr-o zi...".
Si apoi am crescut. Incet-incet combustibilul ameninta sa se consume complet. It's better to burn-out than to fade way. Scris pe toalete, pe servetele, cu limba prin pahare. DIn ce in ce mai putine pahare. Apoi au aparut lucruri noi. Ceaiuri, plante si bomboane colorate care iti fura ochii si mintile. Un timp, a fost bine, apoi printr-o rotire a ruletei ne-am trezit consumati. Toate sunt bune si frumoase dar nimic nu iti ofera dementa neinduplecata a alcoolului. L-am mai fortat din cand in cand dar paream motoare vechi ce se ineaca. Dimineti cu dureri de cap. Dimineti cu pierderi de memorie. Lucrurile la care am fi ras cu spume cu nu mult inainte. Si totusi, Motoarele s-au schimbat. Privesc, absorb dar resping. Sunt zile dupa flirturi cu alcool in care te trezesti in patul tau precum un cadavru spalat la mal de valuri. Si intr-o zi, am hotarat fara sa ne spunem nimic sa plecam fiecare pentru a muri singur. Precum elefanti, fiecare sa-si caute locul lui unde sa moara. Asa Cum orice lucru nobil merita sa sfarseasca.