Am visat-o. Adanc peste moartea vesteda a lampioanelor. Peste guri nesfarsite.Peste tigari neaprinse. Am mers prin vase cu vele surde peste vantul surd al marii. Peste barci cu marinari dormind, peste blocurile ce adapostesc munca zilei urmatoare. Vise de cristal ce s-au spart si s-au topit in lumina diminetii. Am furat mult. Am furat saruturi, vise, asteptari. Ar trebuit sa atarn de funii, alte ere m-ar fi ars pe rug. Si totusi am visat-o. Simt ca i-am furat ceva prin asta. O parte dintr-un timp imprumutat.