M-am uitat in oglinda. Lung si atent, asteptand o revelatie de vreun fel. Unul din milioanele de eforturi intuile ce trec neobserate de-a lungul unei zile.
Nu am avut niciodata pielea ca o fata de masa perfect intinsa. Am purtat albul bolnav al iernii si arama carnii coapte de vara. Uniforme de sezon, nu cu mult diferite de pantaloni si cardigane. Mai mult, mi-am patat pielea cu cicatrici si tatuaje. Sub ea, carnea inca se contracta in unde precum cele al unei ape deranjate de o piatra. Desi ferme, s-ar desprinde ca panza de paianjen la atingerea metalului. Corpul meu, in locuri, pare cel al unui soldat taiat de sabiile si sagetile altor epoci. Spiritul, rana mereu deschisa a unui idealism nesjutificat. Nu voi creste niciodata pana nu o vindec. Dar sunt prea tanar pentru asta. Tanar si arogant. Asa cum am zacut in paturi straine dar mereu am fost strain de boala. Un taur alb gata mereu de sacrificiu. Ar fi trebuit sa mor de un milion de ori si totusi uite-ma aici azi, la fel de departe de cutit. Am intalnit fete de soldati, de macelari, de croitori. Fiecare cu armele sale. As fi vrut sa imi impunga inima, sa o faca sa tresara in valuri de durere. Dar nu au facut-o. Nimeni nu iti ia ceva de care nu ai nevoie.
Si totusi, o oglinda iti arata mai mult decat o poza. Iti umbla prin memorie ca un bibliotecar meticulos cautand imaginea ta reflectata si in alte oglinzi. Te impinge usor intr-un vartej de perspective.
Mi-au spus ca am gura intoarsa a diavolului si buzele lui pline de pacat. Ca linistea mea sub zambet arata ca o splendida tradare. Mi-au spus ca am ochi nascuti din adancul marii ce ameninta sa traga totul dupa ei in intuneric 3000 de km departe de aici si 600 de ani in urma, as fi fost ars pe rug pentru trasaturile astea. Dar azi nu. Lumii ii e indiferent daca sunt diavolul sau nu. Ce rau pot face cu un pix si o bucata de hartie?
No comments:
Post a Comment