Lipsa

Sunt lipsit de vise in ultimul timp.
Privesc zilnic, in liniste,
prin memorie,
cum privesti un pahar spart. Gol.
Poate cineva se strecoara in camera mea noaptea
si alearga prin labirinturi de fulgi.
Mi le fura din perna.
Ma trezesc dimineata fara un cuvant de spus.
As fi preferat sa-mi ia televizorul sau calculatorul.
Sa-mi lase niste sunete cu rezonanta.
Sa-mi lase literele cu care fac radiografii
oamenilor ce se nasc si mor in mine.

Imi pierd mintile.
In curand nu voi mai avea in ce sa privesc.
Poate voi incepe sa ma uit la televizor.
Poate voi ramane mut.
Nimeni nu se va mai naste si nimeni nu va mai muri.
Ar fi putut sa-mi ia
din buna dimineata sau din noapte buna.
Dar nimeni nu iti ia lucrurile care nu-ti folosesc.