Vorbesti atat de rar cu mine Oana, iar eu ador sa te ascult. Iti place imbratisarea linistii? Iti e frica sa nu vorbesti prostii? Sa stii ca eu ador nonsensurile. Toate cuvintele sunt prostii intr-un fel. Lucuri inutile ce incearca sa ne umple timpul, ce incearca sa ignore oceanul de distanta dintre oameni. Eu vreau nonsensurile tale. Vreau sa le pastrez cat pot cu mine. Sa le contemplez in cada, cand privesc pe geam in autobuz, cand fumez, sau peste ani cand sunt in bratele altor fete. Intreaga mea viata e un nonsens, o splendida greseala. O prostie placut suportabila.
Poate a ta nu e. Dar tot as vrea sa vorbesti mai mult, iar eu sa zambesc si mai mult, sub ploaia de cuvinte.
No comments:
Post a Comment