Tuesday, 25 July 2017

octombrie vanat

Apus de octombrie.
Totul violent. Totul aprins.
Nori vulcanici asteptau Mana cea mare sa ii ingroape.
Pe strazi, trecatori vorbeau din cutite.
Apoi bezna.
Marte zbura deasupra cerului negru.
incruntarea mea, stapanita usor de un anevrism.
Rosie, caldura imi parasea corpul.
Sirene arctice zideau bucata cu bucata
ghetari in pieptul asta caliu.
M-am ridicat.

Scheletele shaman dormeau
sub plapumi de pamant in parcurile Constantei,
ghidand femeile din rochiile carora
cresc flori salbatice.

Ignorandu-i lesin cu capul pe luna,
in stomacul meu
crescand nederanjat arborele lumii.

Lipseste un erou sa-mi spintece stomacul cu pixul.
...in jur doar trecatori...
Un flash. O fotografie a ruinei.
In departare, un vierme urias
a carui gura sunt trepte,
iar limba, covor rosu,
invita inauntru catre nimic.

Din nimic, soapte reci se intorc
ca un ecou al materiei devorate:
De ce fac femeile dragoste cu animale?
Cat costa 40`26" de muzica?
Unde am pierdut sublimul scop?
Destinul acum mai mult ca niciodata
pare un cortex cerebral
in urma unui anevrism;

acolo,
copii fie se viseaza gianti,
sa se poata pisa pe planeta,
fie se viseaza stand la marginea lumii,
despicandu-si piepturile,
eliberand din micile lor inimi
miliarde de pasari.

Eu in schimb nu stiu alta copilarie
decat a mainilor noastre chirurgical atasate.
intr-o tara cat un peste urias
nemultumit de lipsa de apa
a ochilor nostrii.

Tu si eu reflectam
O amintire mata la plaja,
la umbra unor astronomice
platforme petroliere.
Noi zambeam pentru ca eram impreuna,
dar era un zambet al infrangerii.

In capul meu era un imperiu
prabusit lenes,
sub propria greutate.
Acum ma tarasc,
cu sira spinarii rupta
pe continente straine.
Vezi tu, mi-am facut un obicei
din a ma ascunde
de creaturi care nu exista.

In ochi negri luceste alta amintire:
sofer de camion, mancand cocaina
cu tacamuri de argint.
"Daca Stai departe de farurile masinilor,
o sa-ti arda sufletul ca dracu.
In lumina, in schimb,
Cafeaua salveaza sufletul,
dar iti toceste corpul.
Ai de ales, inainte sa ne
sageteze la pamant."

M-am mutat.
Am casa in transeele valurilor,
ieri am iesit sa inot,
si o parte din mine s-a inecat.
Acum pot dormi linistit,
In zborul de 18 ore.
Spre Beijing;
unde cisterne de sange
spala orasul.
Incet adorm.

in gand, cautam amandoi
forme noi de apocalipsa.
In noi, reactoare nucleare explodau,
lasand in lacrimi de extaz,
intreaga populatie globala.

In ziua aia, Asa,
 a disparut rasa umana,
intr=un suicid incantator,
nesuportand atata fericire.
tu stateai singura, pe acoperisul
bunicii tale, holbandu-te la incaltari.
De departe te-am vazut,
ca intr-un vis ce nu-l puteam intelege.
Asa am intors spatele, trezindu-ma.

Eram tigru candva, dar devin din ce in ce mai mic,
mi-e teama ca-ntr-o zi,
ma voi trezi pisica,
alergat peste tot de javre jigarite.
Nu mai pot citi, vedea, nimic.
Aud doar o voce.
Si e atat de nenaturala,
ca filmele porno alb negru,
ca sexul incaltat de sosete,
ca diavolul care se taraste noaptea
din patul meu, catre al tau.
Devorand imaginatie.


No comments:

Post a Comment