Neintitulat

Anii trec intr-o plimbare interminabila,
pe covoare arse de tigara,
pe sarma.

Printre necunoscuti
si suflul lor greu.
Mereu obosit.

In spatele paharelor de cristal,
turbat de spuma sampaniei
sau a berii la cutie.


E un tot neprelucrat
si ma straduiesc degeaba,
sa fac un sens.

E poezie si matematica.
In zile ca asta nu ma pricep
la nici una din ele.

In masini de lux sau motoare obosite,
sunt purtat inconsecvent catre noi locuri.
Catre aceleasi locuri.
Totul intr-o dualitate perfecta.

Esti un haos uneori
intr-o uniformitate de nedescris.
Pictata de muzica si zgomot.
De tigari. De pastile.

Sufletul tau se ascunde
in parcuri, in nori, pe plaja.
In pahare nebaute, in saruturi neavute.
In politica discreta a extazului.

Suntem fiinte ale infinitului.
Tu si eu.
In rezervatia de ciment a Constantei.
Pentru moment.
Poate intr-o zi, asemenea pasarilor,
ne vom intinde,
de mana,
pe aripi mecanice,
catre pamanturi mai calde.