Introspectie

Zacea pe pat si ma fixa cu privirea. Incerca sa ghiceasca ce se intampla in spatele carnii mele.
A stat asa un timp, hipnotizata de lacuri peste care adorm bolte de foc, de cascade mute ce curg peste sticle reci de bere, de statui obscure al caror sens nu parea sa il inteleaga.
Am stat asa un timp, in pactul nostru secret, la etajul 7, deasupra limbilor de drum ce se ating la Piata Muncii. Iar eu ma priveam in reflexia verde a ochilor acelora curiosi.
Incantarea agresiva cu care am batut drumuri toata viata era stinsa din mine. Eram doar o radiografie zgariata de timp, agata pe sarma de rufe a unui balcon, prin care un strain se uita de vreo boala.
Am inchis ochii o clipa cu gandul la patul in care am ingropat primele depresii. La cetul care mi-a ars zile intregi prin filtre si bancnote.
Einsame Wandeln Still Im Sternensaal.
Inima imi batea in retragere si la fel ca valurile marii, intr-o zi m-am intors inapoi in larg.