Obsequey

Stapanit de o colosala furie, respir greoi. E suflul unui om care incet-incet inceteaza sa mai fie contemporan cu el insusi.
Prin refuzuri sistematice de a fi pierdut in cabluri si ecrane,in cauciuc si plastic; in mod absurd, ma trezesc tot mai mult instrainat de ai mei.
E o epoca teribila in care sa fii in viata. Treptat, idolii falsi, chipurile cioplite in postere de pe peretii copilariei s-au scorojit si mor mancati de trecerea timpului. Ii vad din cand in cand batjocoriti de sinceritatea camerei ce mi-i serveste batrani si irelevanti, gata sa fie digerati complet si eliminati din constiinta colectiva a umanitatii.
Si imi infig mainile in tample privind de la balcon cum soarele ne abandoneaza in fiecare seara; privind ca un legist Cultura noastra in plin proces de putrefactie si e aproape imposibil de speculat in care anume punct s-a produs decesul.
Corpul ala e pierdut, dar al meu imi e o cazan sub al carui capac clocotesc rezultatele unui sfert de secol de neglijente.
neglijente care mi-au plantat dinamita in cap si mi-au sabotat potentialul in folosul unei semi-integrari sociale. Bravo mie, calator neajuns la destinatie! bravo mie ca am parcurs jumatate din drum si am adormit iremediabil in santurile mediocritatii.
Mediocritate!
Infernul generatiei asteia infometate dupa extraordinar. E atat de straniu totusi, sa ai capacitatea de a fi orice si a spinteca stomacul cerului prin infinitatea de posibilitati si totusi, sa te vezi smuls de tine; sa te privesti intr-o oglinda si sa nu vezi decat o suma de asteptari straine, inghesuite impreuna pe nesimtite de-a lungul anilor.
Barba, constitutia, cuvintele. Toate lucrurile astea pe care le port, nu sunt in nici un fel ale mele si nimic nu e mai greu decat sa conturezi un caracter din lucruri imprumutate. Imi e rusine sa-mi plimb acest golem de carne pe strazi. Refuz salbatic sa accept orice compliment in numele lui. L-as inchide in bratele pamantului dar sunt atatea maini ce nu sunt gata sa-i dea drumul.
Intr-un final, adorm mancat de indoiala ca voi gasi vreodata o solutie. Ne nastem si traim in oceane de incertitudine, cu naufragii aleatorii pe insule de siguranta iar asta mereu cu putin timp inainte de a fi mancate si ele de experienta.