Delir.

Primesc bucati de muzica,
toate urla cate ceva la mine.
Unele intind o mana,
altele se dezbraca ostentativ.
Altele cauta sa-mi ude umarul
cu lacrimi care nu ma mai ating.
Le calc in picioare.
Le snopesc in bataie.
Si totusi...
continua sa apara.

Ce vor?

Sa fim impreuna copiii unui soare?
Sau vad vreun Eros care trage disperat in noi
fara a ne aduce mai aproape.
Pentru la noapte, am putea sa ne facem o introducere.
Sa avem amandoi nume de personaje salbatice de carte
si din asta dementa sa se tarasca serpentin in craniile noastre.
Nu m-ai vazut beat niciodata?
Nu stii ca sunt o opera de arta?

Imposibil. Nimic.

Avem sange distinct.
Eu, copil al oamenilor macelului.
Tu al celor sanatosi marsaluind.
Inecat. Adus in gradina comei.
Lipsit de zei, invelita pielea in frunze de jad.
Cantec de dragoste pentru un copil nenascut.

Decedat.

Am aparate in cap si ascult mereu radioul heroina.
Pe gura-mi curge ulei, solubil in eter.
Blestemul roscat al femeii care isi cauta vanitatea.
Imi amintesc taind cu o lama de ras,
o poarta in sufletul ei,
strecurand inauntru zeci de caii albi.

Cred. Din nou. Fecioara Nemuritoare.
Inger de Radium. Vis de foc.
Toate, inchipuiri trecatoare.
Balade ale unui zeu muritor.
Al meu e oceanul.
Mut, cobor.
In noapte,
in marea de smoala.