Transfuzie.

Am tastat radio heroin si am inceput sa sangerez.
Picaturi mari si groase
ca sosul tomat din conservele de macrou.
Vroiam sa ma opresc din a scrie,
dar ca o haina agata in clanta usii
ceva ma tinea acolo, tintuit pe scaun.

La inceput am facut batai in varful degetelor
si prin duritatea plasticului,
pielea a cazut ca folii de ceapa
lasand osul sa se vada.

Treptat, prin fluxul rosu de cuvinte,
au inceput sa picure lucruri din mine.
Lucruri ce nu le-am inteles niciodata.
Fabricatiile acestei lumi la mana a doua.
Bisericile sfintilor pe care ii cunosc
construite pe nisipul miscator al mediocritatii.
Pamantul de carton pe care
pasesc cuplurile in parcuri.
Ceruri infinite, pictate cu alcool
ce stau sa picure in guri buimace de experienta.
Sanctuare salbatice de sex si pornografie.
Insule insipide de loialitate
ce nici cei mai intuitivi geografi nu pot sa cartografieze.

Tot ce-am dispretuit in neintelegere a curs rabdator,
precum o transfuzie in hartia alba.
Stiu ca maine ranile degetelor vor disparea fara urma,
si sangele se va retrage in liniste sub piele.
Nu stiu cate furtuni vor mai trece
pana-mi va curge in vene apa cristalina a marii.

Azi a fost doar o alta zi in care am asteptat calm, pacea unui sfarsit.
A fost aproape, dar a trecut precum un autobuz ce n-a oprit in statie.
Poate undeva in orasul asta, cineva l-a prins.