Somnul trecerii

M-am trezit in sunetul ploii. Fasii calme de lavanda curgeau in ordonat pe geam. Un val racoros de aer s-a tarat prin cramatura geamului si s-a spart pe fruntea mea. M-am ridicat si m-am uitat la ceas. 7:07. O senzatie stranie s-a cuibarit usor in stomac lasand in spatele mintii ideea ca m-am trezit in alta lume. Cu degete lenesi am desfacut oul galben kinder in care imi pastram pastilele si am inghitit cu o usoara nostalgie pe ultima apoi am privit in oglinda. Din spatele ei, figura unui copil se holba la mine. Parul lui de culoarea cauciucului era pieptanat pe o parte in moda scolilor private din vest. Fata lui era barbierita atent si nu pastra nici o urma a muscaturilor de acnee. Buzele lui de culoarea marului erau inerte iar ochii pareau sa tina inchisi in ei umbrele unui milion de suflete. Ceva din fata lui parea sa ofere reflexia unei sanatati neatinse. Apoi a sunat telefonul. "E timpul." a spus o voce calda de femeie si apoi a inchis inainte de a putea da un raspuns. Mi-am luat ghiozdanul de la capul patului si am iesit afara in ploaie. Un zgomot neobisnuit de pasari se impletea cu cel al ploii pe pamant. Am iesit din curte in strada, unde o masina albastra astepta. Am urcat fara sa vad cine conduce si privirea mea a ramas fixata pe geam. Mi-am aprins o tigara furata de la unchiul meu si acordurile piesei Natalie Portman au inceput sa innece sunetele de afara. Odata cu ea zgomotul mut al motorului ne-a pus corpurile in miscare. Am simtit ca intr-un mod inexplicabil fiinta mea s-a lichefiat in caroseria masinii. Mergeam mult prea incet dar nu ma deranja absolut deloc. O femeie pe bicicleta a trecut usor pe langa noi aruncand o privire pe bancheta din spate. Cand privirilea ni s-au intalnit, mi s-a parut ca am vazut o lacrima curgand pe obrazul ei dar s-a indepartat inainte de a fii sigur. Am mers incet pe asfaltul imaculat si ochii mei au ramas atintiti la casele de pe margine. Intr-o curte, o maimuta imbracata in costum de iepure imingea o roaba plina cu oua de diferite marimi pe o poteca de ciment ingradita de flori, iar un caine o urmarea de la unul din geamurile casei. In timp ce masina trecea prin fata casei, amandoi s-au oprit si ne-au condus un timp cu privirea. Urmatorea casa adapostea inauntru o fata imbracata doar intr-o rochie de balerina si pantofi rosii cu toc fumand o tigara pe o canapea. Nu ma puteam misca privind cum fumul se strecoara in fire abia observabile prin geamurile lipsitede fereastra. In curtea ei, un barbat statea nemiscat in ploaie cu capul pe spate si ochii inchisi. Am zambit nostalgic vazand cum corpul lui era brazdat de santurile unor muschi bine definiti ce pareau sa absoarba tricoul alb, transparent deja sub greutatea ploii. La a treia casa ploaia deja se oprise iar un parfum de primavara parea sa se strecoare pe sub geamurile inchise ale masinii. In fata casei, in iarba, un baiat de 25 de ani statea cu mainile intinsein fata. Palmele lui erau negre iar venele lui pulsau negru in sus catre gat. Am intors instinctiv capul, ochii mei traversand instinctiv drumul. Un semn batut in cuie ruginite: "In timp ce umanitatea slabeste in creaturile astea posedate, violenta lor devine incontrolabila." In spatele gardului un grup de 5 fete cu pielea placata in sange priveau masina in timp ce panglici de lacrimi le curatau obrajii in cute verticale. "Dragostea le-a subjugat sufletele acestor oameni, trecutul lor vioi a fost uitat de mult." Apoi, dupa un timp, masina se opreste in fata unui cimitir. Un inger de marmura ofteaza in timp ce mangaie un leu caruia ii lipsesc coltii. Din el, o fata urca treptele si iese in strada trgand dupa ea o geamantan antic. Gravat pe o parte in litere de mana e un citat de Emerson:"What lies behind us and what lies before us are tiny matters...compared to what lies within us. Isi urca in liniste geamantanul in portbagaj si urca in masina langa mine. Se aseaza si priveste pierduta pe geam si in mod mecanic fac si eu acelasi lucru. Pe partea ei, stalpi electrici uriasi sustin zeci de cabluri. Din boxele masinii rasuna usor Formant. Imi intorc privirea iar pe partea mea de drum. Nici aici nu mai sunt case. Sunt doar dealuri uriase care se intreatrund recum perdele verzi. Pe marginea drumului, pe un scaun de lemn sta un ceas si o lampa cu petrol; alaturi, intr-un fotoliu de catifea purpurie, un barbat doarme avand pe fata o carte albastra pe ale carei coperti nu scrie nimic. Dupa un timp, masina se opreste langa o plaja. Langa malul marii, un baiat si patru fete rad fara zgomot pe un prosop prin intr-un colt de un lampion metalic. Toti poarta ochelari, fumeaza si privesc zambind spre masina noastra. "Aici cobori tu." spune vocea fetei din stanga fara a-si lua privirea din geamul ei. Imi apropii capul de scaunul soferului dar nu e nimeni la volan. Deschid portiera si imi iau ghiozdanul pe un umar. Dupa primii pasi, masina porneste din nou si o urmaresc pana se pierde in undele de caldura apoi ma indrept catre cei de pe plaja. Incet, incet fetele lor se disting. Sunt singurii oameni care i-am iubit vreodata. De la distanta se aud rasete iar vocile lor tia cu bucurie: "Chiar vorbeam de tine, am crezut cu totii ca ti-ai vandut sufletul cumva si n-o sa mai vii. Dar apoi ne-am amintit ca nu ai suflet". "Pai voi mi l-ati mancat." am raspuns coplesit de bucurie in timp ce restul au inceput sa rada zgomotos. "Stai jos, ia o tigara. Mai asteptam pe cineva...". Mi-am aprins tigara, mi-am pus o pereche de ochelari si m-am intins pe nisip inchizand ochii.