Nisip blocat in clepsidra

Din praful de pe umerii camasii
si suspinul unei cravate mute,
O silueta a luat nastere
in gradina amintirilor placute.
Si am privit cu ochi curiosi
cum milenii de scantei nebune,
ce pareau la ere distanta;
Iau foc si incep sa lase urme.

Poate a fost parul ei,
precum vinul ce saruta sangele.
Sau cum pentru un milion de voci
Ea are un milion de zambete.
Si imi pare neobisnuita,
printre animalele cu sufetul concav
Iar eu, un sarpe ce inghite lumea
Nu pot decat sa o privesc suav.

Pana si urechea imi izoleaza lumea
Aproape de cuvantul ei grabit.
In timp ce pe sub piele,
Tesuturile-mi ard mocnit.

SI ma simt straniu stiind
ca traiesc intr-un foc linistit si calm;
hranit in ochii ei, de visele copilariei,
ce valseaza, urmand clape de pian.

Astfel pastrez intr-ale mele coaste
Arta pierduta de a pastra un secret.
Precum un zeu al marii intr-un acvariu
Salvat cu un zambet; de la innec.
Poate cand clepsidra se va sparge
Iar timpul va privi dincolo de noi
Cand se vor sterge promisiunile din piele
Si demonii pasiunii vor fi eroi;
Atunci va fi loc sub un soare
Pentru tot ce nu e acum
Lasand Luna sa ne mangaie
Caci nu mai ea stie cat suntem de nebuni.