In strazile batrane ale italiei e doar nimic
Nu e ecou sub pasii grei ai corpurilor burete de alcool
Nu e viata in stomacurile cladirilor indiferente
E doar Tinerete
din lilieci ce infunda ziua salile de forta,
ce zac ziua buimaciti de febre musculare.
E doar Maturitate
e doar oftatul muncitorilor straini
linistiti de bataia viselor de acasa.
E doar curatenie
fara cacat de caine sa paveze strazile.
fara caini sa graveze poteci in pamant.
Nu sunt pachete de tigari zdrobite
nu sunt case de carton ale oamenilor fara casa.
Tomberoanele nu ard aici
mizeria e impermeabila.
Apa sarata a primaverii doar inunda indiferenta orasul.
E sudoarea muncii fara scop,
Sunt lacrimile sufletelor fara dragoste,
E plans intunecat fara speranta unui soare.

Noptile sangereaza zgomot infundat de cauciuc;
Claxoane pierdute in masinarii ce poarte carne.
Nu sunt maini impletite in imbratisari,
nu sunt ochi lipiti de adoratie.
Florile copacilor te ignora discutand intre ele.
Suflul vantului te vantura de pe o parte a strazii pe alta.
Nu e adapost pentru singuratate.
Umbra sticlelor e rece din spatele vitrinelor inchise.
Barurile duhnesc a cafea, a cappuccino, a moccaccino si a tigari de foaie.
Nu sunt buze arse de nicotina. nu e foc nicaieri.
Nu e fum decat pe irisuri sub casti ce gonesc spre destinatii resemnate.
Sunt avioane care privesc cu parere de rau peste strazile goale.
Sunt pasari ce imita avioanele.
E tremur mecanic in tot ce misca.

Sunt puncte de vedere rasfirate din lumina diamantelor.
Din surasul mort al aurului. Din platina mizantropa.
manechine danseaza salbatic in haine numerotate de bancnota.
Rasufla inghetate cand dai ochii cu ele.
Pe unde treci miscarea ingheata.
Sunt doar priviri curioase sub cronometrul noptii.
Galerii de arta pastreaza cu violenta emotii fosilizate.
Arheologi ai monedei trag seva orasului pe timp de noapte.
in serile reci, prostituate privesc cald din capete absente sub gluga.
Nu au haine de intins pe sarma iluziei unui camin.
Nu au stomacuri dilatate de potolit cu mancaruri grase.
Nu au urlete de leganat in tacere.
Au doar constiinta colectiva a carnii uzate
de timp, de animale.
Pe alei luminate zac umbre de razboinici, de samani, de vanatori.
Fii ai Africii cu pielea netezita
de asfalt, de apa carbogazoasa, de martini si masline.
Orientul e izolat aici. copii lui tocesc hartie in camarute.
Nu e orez, nu e bambus sunt doar aplauze mute in ritm de asimilare.
Vikingi, traci, slavi toti si-au topit sabiile, sagetile si scuturile.
Fierarii lor acum asambleaza Fiat-uri si Ferrari-uri.
Singura istorie care razbeste e cea gravata in marmura.
Dar si ea se innegreste.
Scrisul devine mancat si literele se rearanjeaza.
In nume fara rezonanta, in ocupatii fara sens noua.
E un imperiu stacojit fara enclave.
Si aici se sting visele precum stele ce si-au consumat lumina.
Nu e paradis. Calatoria continua.