Nu-mi lipseste nimic
din amorul de cocota,
Caci am imbratisari fierbinti
din pielea unei camasi de forta.
Si resping vehement acuzatii
ca as avea viziuni distorsionate.
Stiind ca lentilele mele,
reflecta cea mai clara realitate.
Si-mi spun soptit,
demonii pictati in chip uman.
Prin pereti, podele si tavan.
Ca de schizofrenia-ar purta un nume
Acela ar fi Marius Cristian.
Dar raman nemiscat si sobru
la cuvintele de lemn.
Ce ard in focurile uitarii
Purtate precum fumul unui slab blestem.
Caci fericirea vine in rafale
Doar odata la un an,c-un tren.
Dar o tot ratez si astept
la umbra mintii;
Calm, precum o mina de teren.
No comments:
Post a Comment