In progress

Ma simt abandonat de o lume ce mi-a fost promis ca o pot cuceri. Se spune ca diavolul gaseste mereu ceva de lucru pentru mainile ce stau degeaba. Si asa mi s-a dat sabie cand tot ce aveam nevoie era a stiu cum functioneaza natura. Apoi m-au aruncat in oras. Acest urias de nepatruns, maret si impresionant precum Kremlinul dar in acelasi timp inert si plictisitor. In cele din urma au decis ca sunt gata pentru arena si m-au aruncat in mijlocul oamenilor. Unii s-au asezat in suflet si au zacut mult timp paraziti precum florarii in fata unui spital. Acesti demoni expatriati cu globuri oculare pe limba, le simti cuvintele cum observa cu atentie tot in jurul lor, cum te masoara si iti estimeaza o valoare vaga in timp ce se holbeaza fara tinta din spatele unor cavitati goale. Ce creaturi ciudate mai sunt si oamenii. O amestecatura omogena de salbaticie si distins bun gust. Precum maimute care atarna dezorientate de un candelabru de cristal. Privirile lor, cacatul cu care arunca unii in altii....