Fiind Lili

In lumina palidului anotimp
se naste umbra unui final fericit.

Prinsa in somn
Nutresc fragede pasiuni
De cand eram copil,
catre filozofii lumii muribunde.
Urmarind lacrima
Cum taciunii din orbite-aprinde.

Si privesc entuziasta
Nimicul ce din mine isi face cale;
Stralucind asupra lumii
Intr-o splendida candoare.

Caci viata-mi pare un ac
Ce zgarie rabdator vinilul;
Iar timpul asculta indurerat
Adancindu-mi, suspinand, veninul.
Pana si pamantul,
Neschimbat de milenii taioase
Ma va dezbraca de piele
Curantand cerneala de pe oase.

Ce vina poarta ei?
Ca nu se-ncred in piesa noastra.
Cand le vedem briza
sufland de la o ureche la alta.
Ei traiesc pe-o palma de uscat
Unde legile sunt scrise in aur.
Dar si regii lor se tem de noi
Si ne vad ca niste iele
In timp ce noi privim
inlacrimati si muti
dintre miile stele.