Tot Ce nu pot Vedea

Oh cat iubeam viorile,
care ne aduceau pasarile inapoi in Constanta.
Primavara orchestrata,
intr-un hol, din parcul de la Mircea.
Cat adoram aprilie,
care decora ruinele Constantei in lumina sangerie.
Furtunile sfarsitului de august
care bateau violent campia fara forma.

Si apoi muzica in care am ars.
In care am inghetat.
In care am crezut ca mor inecat in aburii etilului.
De singuratate.
Si apoi cuvintele in care am trait.
In care m-am fortat
sa revin la viata in fiecare inceput timid de martie.
"Dar cuvintele anilor trecuti
apartin limbii anilor trecuti.
Iar cuvintele anilor viitori asteapta o noua voce."