Germinatie

Pasi grabiti se intrepatrund. Incerti.
Precum combinatii de safe.
Imi pierd viata prin apartamente straine.
Ma trezesc si adorm.
In jurul meu obiecte ma trag de maneca.
Pe o masuta un pahar intreaba: "What are you thinking of?"
Nu stiu. Nimic important. Nimic.
Sunt trecut. Pe langa cladiri. Pe langa oameni.
Trecut de amintiri.
De episodul in care ingerez ceva si trec.
Mai departe. Mai aproape.

As vrea sa pot trece peste. Sau pe sub. Sau pe oriunde.
Cu ochiul liber observ atomi de indiferenta.
Se aseaza cuminti unul peste altul.
Se ascund in mine prin rani.
Si adorm. Adorm visand Praga.
Visand picturile din colturile carora un nume musca discret: Selenne.
Ma trezesc oftand.
In iad esti singur. La fel si in paradis. Si in purgatoriu.
Si pe pamant.

Umblu pe sub stalpi de inalta tensiune cu propria tensiune la pamant.
Un spectru de carne bantuind silozuri, hale.
Alte spectre de ciment si caramaida.
Mergand, aud soapte.
Imi e greu sa ma conving ca toti oamenii din mine sunt unul singur.
Antene Tv, incearca precum maini bolnave sa prinda cerul osos.
Le ignor de multe ori.
Le iau cu mine acasa si le contemplez acolo in liniste.
Uneori,  pe pereti, din mila, universul imi scrie cate o poezie.
Ma incanta gestul copilaresc dar raman o molie neagra cautand un bec.