Sangele meu e coclit de fier.
De lumina grizonata a norilor.
Strain
De culoarea care curge
din pamant spre cer,
dupa ploaie.
Aude melodii,
cand plec, le vad.
Are prieteni imaginari,
care refuza
sa devina materie.
Sangele meu e un vas,
care naviga printre stele,
comunicand
printr-o purtare apatica,
simturilor ce nu diferentiaza
Aurul de piatra.
Si motoarele incep sa-mi tremure.
No comments:
Post a Comment