O asteptam la metrou. Corpul meu indurerat de oboseala. Muschii se aplecau si se arcuiau sub piele. Ma gandeam ce sa ii spun ce sa fac. Credeam ca toate se vor dizolva cand a aparut. Mi-a pus mana delicata pe umar si am sarutat-o pe obraz. Am simtit o greutate zdrobitoare. Eram leoarca de singuratate.
Am mers un timp Apoi ne-am asezat pe o banca. Avea o frumusete eleganta. Tipul pentru care te invidiaza prietenii si parintii te ameninta sa ai grija de ea. Rochie rosie. Buze rosii. Eu eram ascuns intr-un tricou cu craniu iar un lant atarna lenes pe o parte. Am incercat sa gesticulez ceva dar incheietura mainii nu mai era mangaiata de bratara de piele, mai mult prinsa in loc ca de o alta mana invizibila. Am primit-o cum primesc un oras nou. Regret acum, trebuia sa fi facut ordine in inima mea, in resedinta ei de vara.
M-am simtit ca un animal in audienta zeilor. Parfumul meu chinuindu-se sa tina ascuns mirosul orelor de drum. Eram nelinistit si a observat.Sunt mereu calm, de ce nu am putut fi si atunci? Poate a fost soarele incruntat, poate pentru ca nu era muzica sa ma calmeze decat cea a masinilor in trecere. Oamenii treceau pe langa si se uitau la cuplul asta straniu. Trebuie sa ma fi simtit ca baiatul acela Alladin din filmele disney. un cersetor. Dar ce cerseam in ziua aia?
A trecut un timp si a trebuit sa plece. In ziua aia mai mult ca niciodata am vazut cum e. Am privit mult timp dupa ce a disparut pe scarile rulante. La metrou. Lucrurile se sfarsesc de regula unde incep. Am stat acolo un timp gandindu'ma cum afectiunea, pasiunea, obsesia salbatica, toate lucrurile bune in viata traiesc oriunde in lume. Pe Sub pamant in metrouri, in avioane deasupra norilor, pe vase mangaiate de valuri. Se plimba prin cabluri din cabine telefonice, alearga in taxiuri pe strazi sau se leagana pe cai ferate. Suntem toti masini purtand in noi un pic de dragoste, uneori spre destinatii concise alteori le purtam aiurea pe sub oceane vaste de neon in necunoscut.
No comments:
Post a Comment