Sometimes we drink, sometimes we dream.

Lipit de balustrada unui balcon obscur. Intre buze o tigara dispare progresiv in scrum. Cat de nedrept de usoara e viata mea! Uitat de jocurile zeilor pe un acoperis, greoi dupa 3 shoturi si 2 cocktailuri. Mai e cineva langa, nu imi vine nici un nume in minte. I-am dat o tigara si stam amandoi pe tigle ca pe o bordura stilata mumificati intr-o seara placuta. Vorbim in italiana. Aici nu mai sunt Marius Cristian, doar Chris. Iar ea nu mai e Alexandra, doar Alessia. 

Amandoi straini. Doua lichide cumva intr-un pahar nou. Aceleasi substante, alte forme. 

In blocul alaturat un baietas bubuit pe MDMA incearca fara succes sa porneasca o orgie. Radem. N-ar fi rea o boaba acum, dar macar avem un pic de bere rece. O ultima tigara. Sunt obosit. Abia mai pot vorbi:

"- A fost o seara excelenta."

"- Vor fi si altele." 

Ma asez imbracat in pat, cu fata in sus si pentru o clipa tavanul intunecat da impresia ca sunt in spatiu. 

Cateva minute mai tarziu, o silueta isi taraste picioarele obturand rafalele de neon care intra prin obloane. Se intinde in pat ceva mai departe de mine. A trecut mult timp pana am adormit. In timp, un miros alcoolic a inceput treptat sa umple camera. Si totusi, In mirosul ala dubios de crama, intunericul a fost mai putin rece. Asa am adormit amandoi, cu zambind in bezna fara a scoate un cuvant, fara a ne atinge macar cu un deget. In noaptea aia am visat croaziere, zboruri si strazi nesfarsite. A fost o zi buna pentru a fi in viata.