Mizantropolis

M-am saturat sa fumez.
Sa ma vad cu oameni
care imi spun cat de hidoasa e lumea.
De parca eu n-as avea urechi.
Sa-i aud razand sub soare
dupa ce isi pierd urma.
Mi s-a aplecat de mizantropi.
Care ma privesc cu ochi de insecta
sa-mi arate ca nimic nu are rost.
Apoi dau coltul, dau lectii de morala,
tinand strans de mana un scop.
N-am nevoie sa mi se dea dreptate.
Sa mi se deseneze cum lumea mea in coma,
ar trebui deconectata de la aparate.

Serios!
Nu mai vreau Cohen si Cave.
Nu mai vreau Moore si Waits.
As da foc tuturor tablourilor din memorie,
pictate in speranta schimbarii.
As sparge marmura in care mi-am sculptat trupul,
nestiind ca va ajunge rece si indiferent.
Dar toate astea poarta parfumul imposibilului
in rezervatia de ciment.