Friday 26 October 2012

Nori deasupra Constantei


isi tarasc corpurile in baruri, isi tarasc si prietenii, intreaga lor lume. Pentru ca asta au auzit ca a facut si bukowski sau lautrec sau mai stiu eu ce geniu obscur la care se inchina. Toti beau de dragul e a bea. De a fi pe un scaun Vineri seara nici macar visand, ci recicland constant amintiri deasupra unui pahar de vodka, de bere, de orice. Oriunde dar nu acasa, asta e barul lor preferat.
Vietile lor trebuie sa se fi oprit undeva la 18 ani. Nimic nou nu s-a intamplat de atunci. Toti au aceleasi povesti cu aceleasi personaje ce se schimba de la an la an. si cand le spui ca nu vrei sa bei, ca nu fumezi, sau  ca nu mananci carne, se uita la tine cu ochi chinezesti si te suspecta de boli stranii, sau homosexualitate, sau ambele. Cand le spui ca nu ai telefon te privesc cu mila e parca furia universului s-a spart nedrept pe capul tau. Ei sunt oamenii care se proclama indiferenti la mecanismele lumii. Suflete de celuloza care se macina unele pe altele in agresivitate pasiva.
Toti au acelasi suflet. Toti stiu aceeasi muzica si canta in aceeasi trupa. scot acelasi sunet si primesc aceeasi bani. Inchisi. legati violent de calculatoare pe timp de zi. Noaptea, traind existente imaginate de super eroi ai intoxicatiei. Nu e nici un scop. Nu e nimic. Doar un consum confuz. Din reflex, din lipsa de imaginatie. Corpuri bat trotuarele noptii, conducand masini de toate felurile pe strazi intunecoase, incercand disperate sa umple goluri ce nu stiu nici ei cum au luat fiinta.
Nu ii urasc, nici macar nu ii dispretuiesc. uneori Chiar imi place sentimentul de a trai printre ei. Te simti ca o pisica in spatiu, stiind ca locul tau nu e acolo fara a putea sa ramai neimpresionat de peisaj. Sunt oameni care i-am placut candva iar acum nu ii mai pot vedea printre norii de fum, pupilele incetosate. Uneori Sunt doar poze stranii ce capteaza amintiri ce nu au avut niciodata loc, sau sunt straine de memorie cum suntem noi unii de altii.
Cu fiecare tigara, cu fiecare linie, pastila sau pahar, universul iti fura inca un pic de placere. Nu-l lasa sa iti fure pana cand nu va ramane decat obisnuinta.

1 comment:

  1. Subscriu la tot ceea ce ai scris. Din pacate, unii oameni sunt atat de slabi incat refuza sa evolueze si raman pierduti undeva in timp- unde individualul este subjugat de "gasca" si se regasesc in opiniile, actiunile, gusturile, gesturile si actiunile ei.

    ReplyDelete