Scurt Metraj

Muzica surda a unui apartament in Tomis Nord. Un sentiment de moarte clinica se strecoara de afara pe sub usa, printre spatiile nanometrice ale geamurilor. Amorteala. Frigul de afara se izolva in caldura unui calorifer rahitic.
Sunt distras sporadic de franturile unei lumi care ia nastere atom cu atom pe pereti, pe covor pe propria mea piele. Existenta si visul lucid se intrepatrund ca firele unei maturi taranesti. Matura se lichefiaza treptat, spaland praful vietii de zi cu zi. E sambata seara si sunt nicaieri. Nici nu e un loc in care as vrea sa fiu. Ma bantuie imaginile inchipuite ale Alexandriei pe care le hranesc dintr-o carte. Faimoasa ei biblioteca nu exista aici, e doar sparta si imprastiata prin oras in zeci de mii de musuroaie unde traiesc mizer locuitorii lui. Cartile isi traiesc singure drama din ce in ce mai departe de ochi lobotomizati care sa le citeasca analitic randurile. Pana si televizoarele muncesc nostalgice in absenta unuor spectatori nostalgici. Comunism si cumpatare. Amintiri impanzite de firele subtiri ale uitarii. Nu mai exista limite la nimic. Barurile, cluburile, cafenele sunt toate biserici ale viciului. Ma incanta ideea. Am si eu virtutea viciului, dar in rafale scurte. Tatuaje, alcool, tutun. Nimic consecvent. Nimic concret.
Arta pe bat ce nu va fi niciodata creata. Asta e viata Constantei. Locuitorii ei traind cand boem cand in completa mizerie un destin prefabricat. Sunt curios daca a existat vreodata un "vis roman" pentru ca Locuitorii constantei nu mai dorm de mult. In psihoze latente, nici nu mai viseaza. Exista doar o constiinta colectiva a consumului. Viata inseamna cheltuiala. Un secret ce toti il pastram sub piele inca din scutec.
Tomis Nord este cusca in care zac cele mai frumoase drame ale noptii din cate cunosc eu. De unde incepe respiratul luciul treningurilor mangaie pielea de soparla a pestilor. Prostituate sangereaza in soapta vise de lux in plina strada. E un cabaret deprimant al carui spectatori sunt asteptari ce intarzie de ani sa apara. Excursii in tropicul pasiunii departe de carne lasata si membre flasce. bai in sampanie si masini cu geamuri fumurii. O supernova de lux in care sa-si omoare simturile si sa-si inchida cicatricile ascunse in plicuri de piele. Speranta e doar otrava narcotica ce iti paralizeaza suflul in acest splendid oras, in aceasta tara, in aceasta lume.
La malul marii, si blocurile sunt facute din sare. Nu din cea a apei cat din cea lacrimilor. In cutiute minuscule copii isi iau lectiile de viata de la femei implorand mila. Toate astea spre teroarea unor femei ce nici nu s-au nascut inca si vor fi abuzate dupa multi ani ce vor trece. Sirene. Orasul e paralizat cateva secunde in panica. Apoi se intoarce indiferent la ale lui. Isi tine aproape sfintii cazuti in dizgratie pentru moment dar ei stiu ca se apropie secunda crucificarii. Se inchina si ingurgiteaza.
Constanta ofera multe dar iti ia tot. Nu exista masura a castigului dar nici a pierderii. Oameni isi pierd copii in cazinouri innebuniti de pierdere. Barurile de striptease colcaie cu altii in delirul victoriei. Circuitul banului in natura ii ia locul celui al apei. Unii zac uscati in asteptarea ploii servind doar ca sa ii sperie pe cei care cumpara cu sticla de la putinii care vand. Cataracta si cancer larigian. Nu mai vad, nu mai vorbesc.