Iubesc.
Sunt compatriotul zeilor acum
Ziua lasa acum rani de lumina
In camera sufletului meu.
O camera fara ferestre unde
esti doar tu si eu.
E o moarte extraordinara in placere,
o moarte stranie in paradis;
intr-un zambet perfect.
E pentru prima oara cand nu vreau anestetice
Nu vreau apa, nu vreau mancare.
Vreau doar sa fiu acolo in momentul ala.
Buimac de parca am iesit de sub rotile unui camion.
Simturi sedate in bucurie absoluta.
Toata suferinta zilelor trecute
Topite in uitare divina.
Revelatii. Viata e un front continuu. Azi am obtinut prima victorie!
No comments:
Post a Comment