Cand zac pe pamant, batuti, pierduti, macati de boala?
La ce viseaza cainii, cand e inutil sa respire?
cand aerul isusi le spinteca sufletele?
La ce viseaza cand se ghemuiesc unii in altii,
Milenii distanta de mila Domnului,
de mila oricui...
Viseaza oare caviar sau miros de kebab,
plutind seducator in briza marii?
ori la vreo lesa de aur alb
sa le tina bestia infometarii.
Viseaza oare pisici suple?
de alergat in lumina palida a lunii?
Sau poate un os colosal,
sa-si roada in el istoria lumii.
Uneori par, in somn, ca vor sa se trezeasca.
si atunci intreb: viseaza cainii vreodata?
din somnul unei dupa amiezi pana in cel etern,
existenta lor e doar o pata.
No comments:
Post a Comment