Multimea vida se aduna
in fata vitrinelor.
Ne-am cunoscut intr-o seara de vara,
spanzurati de aceeasi craca.
Purtam o masca pe juma' de fata.
Aveam fata distrusa,
ca o cladire abandonata.
Anotimpurile au trecut,
ca valuri sparte de faleza.
Acum altcineva imi face portretul,
schitandu-mi zambetul,
intr-o natura moarta.
Sunt trei luni pline
de cand sunt lipsit de metamorfoza.
Cred ca blestemul recede
in serile in care la geam,
astept un cer de foc.
No comments:
Post a Comment