Primavara in Constanta

Anotimp dupa anotimp
intr-un pamant strain de schimbare.
Nu e nici o intorsatura a cheii.
Doar asteptare
in fata unei usi incuiate.
Totul e orchestrat deliberat
in munca sau plictiseala
amortitoare.
Noptile tremura
in zgomotul lent
al unei masini muribunde.
Sfarsitul lumii a venit si a plecat.
Ne-a lasat aici neschimbati.
Afara, dincolo de geamul tau
viata continua nestingherita
de milioanele de picioare ce o calca.
Tigari numara secundele
din nesfarsitul Timp.
Suntem blocati in concret.
Invinsi.
Buze crapate murmura la cerul crapat.
Iar sub el,
strazile noastre sufocate
de terminatiile nervoase
ale unor terminati nervos.

Si totusi mergem inainte.
Catre ce? .