O mana imi scrie in litere frumoase, o scrisoare din Barcelona. Pe hartia intinsa parfumul sperantei se agata elegant pe degete.
Imi spune despre un acvariu urias unde am putea sta amandoi, mana in mana privind pestii ca din spatele unui televizor viu.
Cuvintele ei imi strang inima. Intr-un pumn. Intr-o menghina. Apoi o lasa ca pe o cutie zdrobita de cola.
Si atunci ce imi ramane sa fiu?
Fascinant sau ingrozitor ca orice lucru greu de inteles.
Ca o aruncare de zar.
No comments:
Post a Comment