De acasa, din pat, din coma comfortului, memoria inca se plimba pe strazi.
Intra in cabine telefonice sa le hraneasca monede. Sa va spuna ca sunteti o incantare pentru simturi. Multi dintre voi, nu toti.
Dar astia cati or fi ei, sunt pisici care traiesc de milenii. Undeva in oras, parcul de distractii se leagana de singuratate in bataia vantului. As vrea sa nu ruginim imitandu-l. Cumva, Ma bucur sa vad, cu topirea zaharului
din strazi, ca nu mai suntem Masinute care se lovesc una de alta pentru amuzament.
Dar timpul trece. Si ne aduce tuturor sine. Unii deraiaza des, altii ajung la timp, tot timpul. Din intunericul hangarelor oftez din cand in cand, la gandul, ca mi-am ratat statia.
No comments:
Post a Comment