Isabel

Izolarea e un privilegiu.
Un tablou in care vise zac precum flori in vaze
asteptand ca timpul sa le rapeasca
culoarea si ulterior viata.
Cartea despre umanitatea care vrea
sa-si auda povestea ridicola spusa.
Cat de avizi suntem, eu si tu,
sa fim nemuritori in memoria cuiva!
Obisnuiam sa ascult atat de mult,
pana am surzit si odata cu sunetul
omenirea a murit in uitare.

Izolarea e o lectie de anatomie.
Iti arata cum inima nu mai e mangaiata
de muschi si os.
Acum se-ascunde dupa alte materiale.
Noptile tin pulsul armatelor invinse,
in timp ce te fixeaza din spatele sticlei,
dupa o zi de munca amortitoare.