mereu fara vise.
Memoria pune
fata ta pe postere,
peste tot prin casa.
Imagini care ma mesteca.
Narcotic, animalic.
Diminetile vin
cu foi din calendar,
disparand incet;
ca zahar in cafea.
Inca am corpul asta,
ingrijit ca o gradina.
Poate pentru inca un an,
poate mai putin.
Serile mi le petrec
la geamul crapat,
cu gatul strangulat
de cafea amaruie.
Privesc lumina
cum paraseste lumea.
Noptile le port,
in clape si viori.
Cineva mi-a zis,
ca ti-ai vopsit parul,
cu sangele din inima
pe care ti-am frant-o.
No comments:
Post a Comment