Vis lucid

In stranii fotografii ale sufletului
Memoria se stinge in nostalgie.
Iar amintiri ingropate in milenii
deja refuza amabil sa invie.

Si-am impresia c-am trezit
Un vis lucid de insatietate,
Privindu corpurile lumii pe asfalt
Calcand suav peste cadavre.

Astfel de la geamul meu
privesc zilnic,
umbre ce curg in noapte.
nestiind incotro se-ndreapta
manate de o sticla, o arma,
o neglijabila dreptate.

Si asa raman apatic,
 fata de copiii epocilor indepartate
Vazand cum au crescut din ei numai hiene,
singure si infometate.