Passing Colour

At the end of the day, all we`ve got left are our tired bodies. With memories tattooed on the inside and outside of our skin, burning for the right touch.


Fata asta e delir. Ca un vis al unui zeu care, in miliarde de ani de viata, a vazut doar frumusete. O tanara manie care lasa urme de neacoperit in vietile celor prin care trece.
Ochii ei sclipesc, uneori albastri, alteori verzi, mereu acoperiti de culorile in care priveste si isi imprima pasiunea. E imposibil sa nu adori, chiar si de la distanta, felul in care refuza sa fie inchisa in ceva usor de descris. Cu parul si hainele ei care isi schimba stilul si culoarea, totul in cel mai placut haos posibil. E genul de furtuna de care te bucuri, pe care o inviti in viata ta. Cu siguranta nici umbra ei nu ii reflecta formele, ci e ceva mai mult tangibil, ca o bucata de catifea in miscare.
Uneori imi inchipui ca miroase a nopti tarzii, a vin rosu, pagini de carte si piele. A sare de mare sub lumina unei Luni de os. Alteori a parfum din alte lumi, a cafea cu  rom si rochii pe care doar ea alege cand le da jos.
Poate e o opera de arta la care lumea se holbeaza fara a intelege prea multe. Dar E haotica. Sigur. Prin felul in care schimba fibra spatiului din jurul ei in obiecte si forme stranii. Si felul in care ridica povesti din nimic, te leaga iremediabil de ea. Poti vedea sute de pesti tropicali, poti sta in mijlocul unui camp de flori salbatice; toate lucrurile astea, iti vor duce inevitabil gandul la ea.
Uneori Imi pare usor distrasa, uitand adesea firul conversatiilor in care e prinsa, nu pentru ca ar avea o memorie indulgenta, ci pentru ca uneori prezenta ei e rapita de oameni care nu-i pot capta atentia.
Dar Trebuie sa fi fost fragila candva. Candva, inainte ca experiente violente sa ii dea stralucirea orbitoare de acum. Probabil sunt lucruri in ea, care au disparut pentru totdeauna, precum fum ce urca intr-un cer de fier.
Cu toate astea, dincolo de distanta asurzitoare, dincolo de orizonturi infinite, dincolo de praf si ecouri, de zilele in care totul amorteste intr-o tigara sub lumina care cade printre stele, ea ramane o enigma. Pentru ca nu are rost sa explici lucruri pentru care nu exista cuvinte.
In lumina rece a diminetii, adorm cu gandul ca noi poate nu suntem chiar asa diferiti.