Cred ca cele mai mari tragedii ale erei noastre nu iau nastere din sunetul armei, pentru ca un foc ia cu el viata rapid si usor. Ce ne darama structura spiritului, lasandu-ne sub daramaturile unui inteles, sunt cuvintele care nu le spunem. E linistea zdrobitoare in care isi fac cuib indoiala, anxietatea si regretul, fara a mai lasa loc de nimic. Sunt lucruri care nu te omoara, dar se agata de tine perioade lungi de timp precum boli necunoscute ale sufletului. Intr-un fel nu te vindeci niciodata, doar inveti sa traiesti cu ele pana dispar. Asa ca un te urasc sau te iubesc, ma bucur ca te cunosc sau vreau sa mori iti pot imbunatati considerabil viata.