Ce as putea sa iti mai spun? E seara si e inceput de septembrie. Dincolo de geamul balconului asta, avioane lasa bretele albe peste un ocean de scanetei. Soarele coboara usor de pe cer cautand alte lucruri de facut, alti oameni in alte parti de privit. 

Cred ca o parte din sufletul meu locuieste mereu in balconul asta. Si cred ca nu sta singur aici. E asa ciudat sa-l vad aici, zambind. La acelasi geam de la care cand era copil, visa de-atea ori sa sara.
E placut sa-l vad, ani mai tarziu, privind in liniste in sus.

Ieri am trecut pe langa un restaurant. Inauntru era nunta si se auzea Another Love a lui Tom Odell. Nimeni nu parea sa stie despre ce era piesa. Imi venea sa ma duc inauntru si sa urlu: Prostilor! Doar pentru ca ceva are cuvantul dragoste in el nu inseamna ca are vreo urma de emotie. Nu vedeti?!?Ascultati! Ascultati...
Sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg. Sau poate au sens pentru restul lumii dar nu pentru mine. De unde atata absurditate? De unde toate intelesurile?
Dar imi dau seama ca nu putem purta toti aceeasi marime la pantofi. Si poate aici idiotul sunt eu. Si imi vad de drum in liniste. Nu tip la nimeni. Ii las in pace sa se bucure de nunta lor.