untitled

Locuia intr-un apartament,
intre locurile mele preferate,
farul nemiscat si fluida gara.
Privirea mea trasa cai ferata
pe corpul ei,
nefiind obisnuit cu
asa multa frumusete necartografiata.
Erau multe de spus,
dar gandurile imi veneau salbatice,
in araba.

Intelegand caderea de limbaj,
ai zambit atunci,
asa cum oamenii zambesc cateodata
aplecati deasupra unui cappuccino cu bezea.
Am mai vorbit un timp,
si apoi bluza ta s-a deschis usor
in timp ce afara stele ca niste vecini curiosi
se adunau la geam sa ne priveasca.
Am plecat acasa in seara aia,
cu mainile ascunze de frig,
in buzunare goale.
Nu aveam nimic de oferit atunci.