Birmingham Blues

Mi-am muscat buza si apoi mi-am adunat hainele aruncate aiurea pe jos.
Oglinda e un purgatoriu incert azi.
Pare ca peste tot in camera e un ocean de carne, par si piele.
Inchid ochii.

Ma topesc incet in podea pentru a mia noapte.
Sub lumina rosie, indoiala se plimba peste mine,neagra, un rau de cerneala.
Ma simt blocat in aparatura interminabila.
In metal si circuite.
Si e frig. Atat de frig.
Din cand in cand, amintiri vagi vin si dispar in cateva secunde.
O pereche de ochelari, o fata intr-o cada plina de spuma.
Totul pare atat de departe, nu stiu daca sunt amintirile mele sau...

Deschid ochii.
Vantul se plimba usor printre blocuri mediteraneene.
Pe masa de sticla, reflexia norilor curge ca un rau ce dispare inexplicabil.
Un fel de jurnal ale caror foi clipesc in bataia brizei pluteste pe marea de pe sticla.
Undeva in casa, o pisica toarce satisfacuta.
Privind acoperisurile de caramida, nu pot scapa de senzatia ca traiesc ceva ce nu e al meu.
Inchid ochii.

Strazile orasului cultiva toamna cumva, alungand viata de pe ele,
prin ploi interminabile.
Undeva, pe o trecere de pietoni, un barbat intr-o rochie de seara se grabeste in necunoscut.
Altul, chel, intr-un costum de inger priveste descumpanit asfaltul.
Si eu eram inger odata.
Acum doar ma imbrac intr-unul din cand in cand.
Am alte lucruri de facut, mai putin divine.

Baieti umbla plini de sange si oase acrilice, dintr-un bar in altul.
Flacari timide de viata, in timp ce Mortii isi poarta mastile acasa.
Isi imbraca pisicile in costum si isi pastreaza in lux, confuzia.
Ploua infernal si prin betonul care claustreaza, soferi putrezesc asteptand la semafoare.
Nu recunosc nimic in lumea asta. Nimic familiar. Doar sunetul interminabil al ploii.
Rulez o tigara.
Deschid Ochii.

Cineva imi atinge abdomenul, apoi aluneca usor mai jos.
Ne lingem si ne futem.
Nu pare nimic uman in asta.
Ii observ incaltarile.
Cumva, lumea se dizolva in jurul lor.
Simt nevoia sa imi cumpar si eu ceva.
Un tablou, o masina.
Vreau sa captivez cumva.
Ma gandesc o clipa la toti copii care umbla prin gunoaie.
Prin pamant macinat de armament.
O clipa, apoi gandul dispare.
``In a room with no doors I will give myself to you.
In a room, in my house, you`ll be seeing through my eyes.``
Stau pe canapea, Ma uit la tine, stand la fereastra, plangand.
Afara, in lumina soarelui, eu ma sarut cu altcineva.
Inchid ochii. Dementa interminabila. Apoi liniste.