mergeam pe strazile constantei,
pe bulevarde ale caror nume le-am uitat.
Cu sange in gura, cu o tigara in mana.
Murdar de praf si disperare.
Oglindit in geamurile masinilor,
corpul meu imi era strain.
Si inchis in sticla lor,
fugea atat de des de mine.
Atat de departe.
Uneori, visez cateva secunde.
Noptile pe care soarele si marea,
le mancau in linistea diminetii.
Corpuri pe care timpul si necunoscutul,
le-au inghitit in tablouri neterminate.
Apoi ma trezesc in lumina rece a zilei...
No comments:
Post a Comment