End

Nu stiu ce se intampla cu mine.
Nu am stiut niciodata. Nu stiu daca voi sti vreodata.
Am inceput de la zero de atatea ori doar pentru a realiza ca trebuie sa uiti un milion de vieti anterioare pentru a trai un singur prezent, Uneori sunt atat de beat incat arunc dopuri de sticla in pahar in loc de felii de lamaie.
As vrea sa fiu cineva. Jur. Dar e atat de greu sa stii cine vrei sa fiu.
Si toate camasile din lume si toate costumele cumparate nu valoreaza nimic atunci cand trebuie sa verifici un program inainte de a te arunca cu totul in aceasta salbatica si necunoscuta lume.
As vrea sa am pe cineva. Ceva catre care sa inclin cu disperare cu fiecare celula din corpul meu.
E atat de greu sa ramai in viata zilele astea. Dar vor veni si zile mai bune. Trebuie sa vina.
Si apoi auzi sunetul rasunator al libertatii. Imi seama ca desi nu sunt o pasare, picioarele mele ma pot purta oriunde.
Peste munti si peste nesfarsite campii cineva e acolo care face aceleasi eforturi demente ca si tine sa te tina in brate. Peste zidurile oraselor, Chiar daca nu am gasit inca ce cautam.
Vor fi 31 decembriuri in care imi voi ura viata. Vor fi duminici insangerate in care arcada imi va varsa lacrimi rosii pe trotuare straine. Si va fi liniste. Si te vei bucura pentru fiecare lovitura. Pentru fiecare ban pierdut. Si voi indura. Si voi fi fericit. Poate in 5 ani de aici incolo. Poate in ultimii 5 ani de viata.
Voi cunoaste fete vulcanice care imi vor distruge pentru un timp orasul interior. Si voi reconstrui. Din fotografii imi voi da seama din nou cine sunt.
Voi fi constant patat de muzica americana si sub soarele nemuritor in ochii mei, voi avea rani ce ma vor intoarce din nou si din nou pe malurile Constantei. Poate gandurile mele de a fi tata vor fi sarutate in uitare. Poate pe 3rd avenue masinile cu un singur far vor fi si ele un vis placut pe care il voi povesti cuiva intr-o zi.
Totul va fi desfacut in cea mai uimitoare poveste pe care am avut-o vreodata de zis. Momentele in care am fost un monstru ca atat de multi alti barbati ca mine vor fi cumva sterse de altele in care ma voi dovedi mai uman decat orice om. Imi vor trebui probabil mii de lire, euro, dolari, yeni sau franci. Imi va trebui muzica interminabila sa imi scriu povestea peste orase. Peste iarba care incolteste in orice colt imputit al planetei.
Undeva o femeie va spune: am iubit odata un barbat cum te-am iubit pe tine. Dar nimic nu conteaza cu adevarat in viata asta mai Mult decat prezentul si apropierea. Si atunci imi voi aminti mereu ca am inima. Ca bate. aruncand o dragoste interminabila pentru viata asta defectuoasa.