Pentru majoritatea oamenilor, orasul e ca o rana ce asteapta de decenii sa fie cusuta. Mi se pare usor straniu cum nu realizam ca noi suntem de fapt bacteria care nu il lasa sa isi coaguleze linistea. Sa isi stranga pielea si sa uite. Asa ca mi-am adunat putinele lucruri pe care le am si am plecat. Daca raiul e locul frumos unde nimeni nu sangereaza, nimeni nu plange, si nimic rau nu ti se intampla:; unde totul pluteste in tranchilitatea zilnica a uitarii atunci inseamna ca am vrut altceva. Si am pornit sapand dupa iad cu unghiile lacuite de pamant. Nu exista religie comoda pentru cei ce se pierd pe drumuri. Nu exista drum fara efort. Nu exista cuvant pentru efortul depus.
Mi-am spus ca sunt prea tanar sa fiu atat de batran si stiu prea putine lucruri ca sa imi fie teama. Am luat ce bani mai aveam si mi-am tarat hoitul intr-un tren. In timp ce scriu randurile astea, calatoria mea e aproape de sfarsit desi sunt la un milion de ani lumina departe de casa. Aici lumea se invarte in alt sens. Singura muzica e cea a gandurilor tale, singurul sens e cel care il porti in buzunare. Sunt nopti in care inima iti e stransa ca un tricou intrat la apa si ai vaga senzatie ca de ani de zile nu mai e pe masura ta. Nopti In care umblii pe trotuarele vietii fara a avea cea mai mica idee incotro te indrepti, in timp ce mii de greieri urla ca pe stadioane. Nopti de vara ce iti strecoara in stomac prin sticle sau filtre, panica, frica si regret. Toate dizolvate de lumina torida a zilei.
Am cunoscut diavoli cu furci si ingeri cu damingene de vin. Am invatat sa iubesc pamantul si viata care mi-o da, desi in multe zile nu o merit. Au fost saptamani departe de cabluri, prize si mancare semipreparata. In bataia acra a limbilor de tantari am zacut calm seara privind cum cerul isi toarna culorile in orizonturi ce nu le voi atinge niciodata. Am asteptat calm semne, si nu au intarziat niciodata sa apara.
Totusi, Nu tot drumul a fost frumos. Am cunoscut prin cuvinte prinse in zbor si prin suflete umede, fete macinate de migrena prostitutiei, copii al caror plans si-a purtat ecoul adanc in spatele coastelor mele. Femei consumate de alcool sau bataie, barbati tineri mai terminati ca bateria. Am oftat si am trecut mai departe spunand pentru ei o rugaciune ce probabil va cadea surda in uitare. Am simtit ca le datoram macar atat. Intr-un final sunt doar o umbra fara radacini ce a plutit cateva minute prin fata lor. Uneori ma gandesc ca ne-ar fi fost mai bine nomazi, fara legaturi, fara bunuri pentru care sa ii ranim pe cei care ii iubim sau i-am iubit la un anumit punct. Au fost seri in care depresia te invaluia inevitabil vaznad aceste lucuri. Vazand ca orasul se intinde chiar si peste casele cu horn, grajdurile de vite si cotinetele de pasari. Vazand ca oricat ai fugi nu poti scapa de el.
Dar apoi in lumina zilei lucrurile se indreptau treptat. Poate din rusine fata de tine, poate pentru ca pur si simplu caldura linistea temperamentul inflamabil al oamenilor. Asa ca am facut autostopul prin gradina Edenului iar speranta nu m-a abandonat. Am invatat ca durerea muncii fizice se opreste in piele lasand sufletul ca o floare de nufar. Am ciobit lemne din topoare ruginite si am sters praful timpului din case abandonate folosind tricoul de pe mine. Si toate astea pentru o masa sau pentru cateva hartii ca sa pot pleca mai departe. Am inotat in apa uitarii cu caini ce nu isi amintesc viata departe de lant. In zilele acelea as fi putut sa jur ca ii vad zambind si am facut si eu la fel odata cu ei. Am hranit pisici cu putina mancare pe care o aveam si apoi am stat intinsi la soare precum tigrii din savana. Paduri, rauri, drumuri de praf si dealuri de sare. Constructii simple de paie, pamant si piatra. Privind in urma, imi pare ca le-am vazut in trecere din geamul unui tren sau unei masini. Acum doar bataturi si basici tin sa aminteasca picioarelor ca nu a fost un vis. Astazi a curs un linistit marti, iar pana sambata probabil voi fi pe malul marii punandu-mi o dorinta in avioanele noptii, alaturi de singurul motiv pentru care ma intorc acasa. Iar dupa aceea...ei bine, stii si tu; un drum se termina odata cu bataia inimii.
No comments:
Post a Comment