hm

E absolut necesar ca toti scriitorii sa fie hidosi?
Sau cuvintele lor sunt oglinzi distorsionate
care ii fac sa para mai frumosi?

Respect frumusetea. Atat. Nu ma obosesc sa o invidiez, sa o copiez sau sa zac tot timpul pe langa ea. Nu cred ca e un bun consumabil si nici ceva ce poate fi achizitionat in vreun fel. Desigur, poti sa ingrijesti iluzia frumusetii prin numeroase mijloace dar in mare parte va ramane doar o forma fara substanta.
Desigur, nu fac nici greseala de a crede ca frumusetea ar fi ceva simplu care fura privirea si anesteziaza sufletul. Nu. E ceva complex si teribil. Nicidecum ceva unitar.
E o colectie de unghii, par, haine, maniere, cuvinte, mirosuri, urlete si zambete. E o anomalie intr-un sistem plictisitor de ordonat.
Frumusetea are putere si vointa proprie. Un avatar al controlului, are personalitate si sarm; uneori lucrand independent de posesorii ei.
Nu poti sti niciodata ce vrea de la tine. Uneori doar atentie, alteori obedienta. Din cand in cand, vrea doar sa fie adorata. Respectata pentru forta de neinvins ce o reprezinta.
Cred ca singurul lucru divin pe pamantul asta este sa vezi doua lucruri frumoase impletite in afectiune una pentru alta. Impreuna, ca o supernova pe cerurile plictisite ale spectatorilor.

from the book I haven't written yet

I know it is just a temporary illusion but I cling to it with everything I am. Why? Because I honestly believe a beautiful illusion is better than the crushing truth. After all, everything is temporary.
So why pick a temporary pain over a temporary pleasure?

mici infrangeri. marea victorie

In ultimul timp sunt sincer dezinteresat de majoritatea lucrurilor care ajung in directia mea. Nu vreau sa aud despre dezamagire. Despre vina, gelozie, tristete, boala si moarte. Despre dragoste.
Despre toate lucrurile care mi-au micsorat sufletul ca o halca de carne intr-o tigaie incinsa. Am lasat toate lucrurile alea in urma acum ceva timp, impreuna cu o mare parte din ce eram. E de inteles ca nu ma incanta sa ma intorc acolo.
Asa ca e timpul sa fac genti si sa plec iar. Sa fiu anonim. Sa imi sterg prezenta din memoria oamenilor. Trebuie sa merg si sa imi conectez fiinta la alte lumi si sa imi arunc sufletul asta jigarit pe strazi necunoscute, pe autostrazi interminabile. Acolo, alaturi de oameni uimitori care rareori sunt victimizati de ceva.
Aici in schimb, din leaganul copilariei mele, am senzatia ca primesc doar vesti de pe un front ce nu o sa se inchida vreodata. De la lupte care nici macar nu au loc. Asa ca steagul alb e sus.

Episod

Prin gratiile boxelor,
o muzica satanica
intra ca un sarpe in camera.
Noi, paralizati in ritual,
eram desprinsi
in timp ce corpurile noastre
framantau violent carnea
unuia celuilalt.

Singuratatea Legumelor Murate

Unii sunt frumosi,
ca o ceasca de cafea
dupa o noapte intreaga de betie.
Dar sunt izolati unii de altii.
Si se privesc si atat
de pe insulele lor de singuratate.
Cum probabil fac legumele
din borcanele de muraturi,
pe rafturile supermarketurilor.

ZZZzzz

Buza lacului lingea lacom cimentul. In ziua aia nu era nimic de vorbit. Doar de zacut fara griji in iarba. Pe cer, nici o pasare. Sunetul era absorbit undeva, in alta parte. Poate cineva l-a luat si l-a dus departe de aici pe bancheta din spate a unui taxi harjait. Sau poate doarme neintors pe fundul lacului, ca un betiv care a uitat sa vina la munca. Sau poate am surzit.
Un elicopter trece pe deasupra pomilor, mersul lui mecanic, taind orice speculatie. Il urmaresc cu privirea pana dispare. Odata cu el, linistea se lasa iar. Probabil sunetul e doar obosit azi.