Imi amintesc cand ti-am vizitat casa. 

In cuier erau sase perechi de aripi. 

Pe masa din camera ta era vara,

in nonsalanta departare,

de iarna scarbita de afara.

Mi-am facut o tigara, 

si ne-am intins impreuna pe pat.

De la geam se auzea marea din Bucuresti,

si dupa ce fumul s-a catarat pe tavan,

eram amandoi leganati de un vas.

Dar razand, timpul trecea, 

mancat de gura lacoma a diminetii.

Iar expirand, confuzia,

am ajuns din nou

in bratele reci ale Constantei.