Visele se târăsc pe pereți
precum aburul dintr-un borcan spart,
în timp ce stau treaz
în primele minute ale zilei.
Am sărit panicat din pat
la sunetul șoaptelor.
Dar era doar muzică
intrând timid în camera mea
din tipetele vecinilor.
O voce mi-a amintit:
„Cine îți va oferi
cele mai demente săruturi?”
și mi-am lăsat pleoapele să se închidă,
grele de paracetamol și cofeină,
alunecând răbdător în delir.
Zile în care mă jucam
în livezile sudului.
Hărți care prindeau viață în mintea mea.
Cât de fericit eram să-mi țin mâinile în buzunare
în loc să le întind spre spatiul gol
unde nu mai esti tu.
Oftez usor iritat.
E prea devreme în zi pentru a mă gândi la iubire.
No comments:
Post a Comment