De la fereastra mea
urmăresc avioanele
intrând și ieșind din aeroportul din Birmingham.
Mă întreb
încotro se îndreaptă toți oamenii aceia.
Amețit de bere.
Cu ore înainte să merg la muncă.
Nu dau vina pe nimic.
Nimicul nu e vinovat de nimic.
Mai degrabă...
Încerc să stau puțin în picioare,
dar tălpile mele zdrobite mă ustură.
Ar trebui să mă mișc.
Ar trebui să fiu mișcat.
Îmi îmbrac uniforma de înger
și plec la muncă.
Liniștit și oftând,
mă găsesc a fi o simetrie
de întrebări fără răspuns
și răspunsuri care nu au fost cerute.
Radioul mormăie ceva despre „50 Shades”.
Trupul acesta mimează un fel de entuziasm.
Mintea lui, lipsită de el.
Complet lipsită.
No comments:
Post a Comment