Gin si ciocolata amara
se lungesc somnoros pe limba
Iar o tigara aluneca spre filtru
Sarbatorind delirul.

aplecat peste un vas
Ce chinuie mancarea stranie
Si muzica soptesteste linistita
o amintire amutita.

E pasul promisiunilor
Ce deruleaza o fraza vie
Mana ce culege midii de pe rafturi
Si le aduce in sufragerie.

Atunci, viata parea un cuptor
In care am gatit fara-a face economie
Dar acum tot ce-a ramas de ros
E doar o unghie, mancata de anemie.

Probabil nu e cum ma vadeai
Sau cum ma vedeam nici eu
In zilele cand aveam degetele impletite
Lasand noptile sa treaca mai greu.

Daca-i ceva chimic

sa-ngropam vina in curte;

Unde traiesc substantele

ce lasa celulele naturii mute.



Sa inclinam capul

In fata tronului electric.

Unde zace suveran

Etanol inchis ermetic.

Sa pierdem nicotina,

incolacita lenes dupa degete,

Precum serpi muribunzi

Ai unui vis ce se pierde.

Sa umplem piscine

Cu detestabilul colesterol

Si sa lasam armurile de carne

ce sufoca spiritul din interior.

Sa lasam macii sa creasca

Ingrijiti de shamani contemporani

Sa pregateasca cultisti ai filtrului

Pentru taierea sirului de ani.

Sa ne legam cu ritmuri hipnotice

De glezne mancate de infometare,

Si sa sarim de pe clape in golul imaginatiei;

imbracati in gandul de plecare.



Si ce ar mai fi de oferit,

cand ne dai miere, lapte si un cer senin;

si noi iti fabricam meticulos

Fiere, bezna si venin?

Asa ca lasa foc si fum si scrum

Lasa apa sa ia nepasatoare

Lasa aerul sa ne tina vie

Amintirea unor boli uimitoare.

Pentru ca-n aerul confuz

Patat de magia translucenta-neagra;

Sticla ochilor ramane opaca

in fata emotiei ce nu poate s-o sparga.

Zilele trec mai greu zilele astea,
din emisfera stanga catre cea dreapta.
Murdare si ruginite, de asteptarea neinduplecata

E o perioada curioasa
Strangulata violent de frig si ceata
ce se lungeste in fata mea, apatica si dezbracata.

Vine cu murmur de voci
Lipsite de gura, ce soptesc mangaietor,
Un doliu al sinceritatii ce ma lasa neincrezator.

Imi spun ca n-ar fi ocean nestrabatut
Daca-am bratele deschise in uitare.
Si sa nu mai las sarea marii
sa-mi deschida rani amare.

Si-am scris pe-o caramida Speranta
Aruncand-o in fantezia mecanica a orasului,
Mi-am ridicat corpul printre norii de fum
Si am fost multe dimineti vecinul soarelui.

Intre timp cei vii se zbateau cumplit
In oaze, prin desertul sufletului.
Dar seceta mea capricioasa i-a cules
I-a dus departe, pe autostrada gandului.

Acum muzica, ceai, creion si hartie;
Scriu replicile unei inimi plictisitoare si senile.
Cu ea, zambesc crapat si-ntind mana catre tine
Zdrobit sub ale timpului delicate șenile.

Si toate florile lui martie
Cu mirajul alcalin de migdale.
Toata ciocolata tropicelor
Mangaiate calm de soare;
Toti pantofii ce-au traversat
lumea intr-un singur avant.
Si toate animalele lumii
Ce zambesc de sub pamant.

Toate asista cu mila,
fara a spune ceva,
La nunta noastra chimica
Ce are loc numai in mintea mea.

Strange Death in Pardise

Spiraling, falling
A silver machine
From wings of freedom
Silent above.

Eyelids were burning
Summer sun roasting
Tumbling Chrome
Into the clear blue sky.

Brighter than sunshine
For all of our life times
1000 stars
Turned day into night at the end

Where were you
When it fell from the sky
I saw the movie, I read the reply
In the begining there was only the Word

People were kissing
In front of their shadows
Children were playing
Out in the yard.

I am not guilty
I made no difference
I wasn't born
And I wasn't made on that day.

Strange death in paradise...

Mein Kampf

Sunt 2000 de ani
De cand am inceput sa innumaram
Cand noul om
Si-a luat avantul lui diform.

Voievozi cu ceafa lata
Si maini ce invart monede
Mai ceva ca o lopata.
Tarani innecati in fiere
Si boieri obezi
Purtati de mii de cai putere.
Turci inlantuiti de saracia noastra
Regretand ziua cand
Stramosii lor au iesit pe Poarta.
Un pasalac de crestini
Infometati dupa ciubuc
Agitati catre rascoala
Dar nu stiu de se duc.
E insemnul sclaviei
Ce-l purtam in buzunare
Batut treptat de ciobul unei sticle goale

Jacob

Jacob,
Black as the coffee,
Black as the name.
Heart stricken with hunger,
shallow as a grave.

A king,
Wore both a crown and halo
Never to depart,
From the throne he built
In a poor girls heart.

A moth,
Wholeheartedly engulfed by pride
Spent a second in the sun
For stories told
On the other side

Time,
One second at a time,
Buries worlds in oblivion
To erase all of their crimes.

The hollow, the vain
The heartaches, the pain
All linger but a second
Before they fade away
With the cold and soothing light of day.

Incandescence Day work in progress

The world's a comfortable hell
Not inhabited by demons
Fat with consuming flame.

Our skies are never filled
With beasts with wings of skin
That prey on us from within.

All that the eye can see
Are blackened silhouettes
That fade in frozen reverie.

.........................................

No space to hold my head up high
But with the melting of the snow
I will soar right through you sky