Milioane. Intr-un sigur cadavru. Unul peste altul, fiecare trage de bucatica lui de carne, mancand mizeria celui de deasupra. Nu cred ca exista o ierarhie mai stricta decat cea a viermilor. O lupta mai acerba pentru supravietuire, pentru indestulare pentru a face singurul lucru pe care il stii. Sa te hranesti, sa ai. Niciodata nu e de ajuns. Cadavrul este o lume care ar putea sustine in virtutea unui consum rational un numar mare de viermi pentru o perioada mai mare decat le permite speranta de viata. Insa undeva in aliniamentul genetic al viermelui o piesa a sarit lasand un gol imens. Un gol care niciodata nu se umple. In mod paradoxal golul ala este partea chintesentiala a viermelui, il defineste in totalitate, ii confera scopul existentei dezgustatoare. Asemenea unui infirm acesta se taraste, eviscereaza, ingera, digera intr-un ritm alert, independent de ceilalti. Intr-un fel fiecare vierme e suveranul cadavrului in care soarta l-a aruncat aleatoriu. Cel putin in ceea ce serveste drept constient pentru el. In fapt, tot ce are viermele sunt instincte. Instincte in baza carora orice miscare a lui este un demers spre a gasi saturatia. Evident nu va veni niciodata. Dar asta nu il descurajeaza pentru ca el nu se va opri niciodata sa contempleze, sa se indoiasca daca intr-adevar exista acea stare sublima a saturatiei. Pur si simplu va scurma si va manca si va defeca la nesfarsit pana in ziua in care corpul lui va inceta sa mai asculte, devenind un alt cadavru. Astfel din motorul biologic perpetuu va deveni materia prima insignifianta a altora. E natura viermelui sa creada ca tot ce se gaseste in jur e facut sa ii serveasca scopului si prin urmare nu se va da in laturi de la nimic pentru a-si satia foamea. Pentru a-si implini scopul. Din pacate, in mod innascut ceilalti viermi sunt constienti de ambitia individului si se simt amenintati. Propriul scop desi identic cu al rasei dar distinct prin intrinsecitate astfel prinde o noua dimensiune. Involuntar viermii sunt antrenati in mecanismul competitivitatii, care desi simplu are intotdeauna un character interminabil. In acest razboi al carnii si vointei, ai doar doi aliati: Marimea si pozitia. Ambii sunt factori care din punct de vedere biologic sunt aleatorii si distribuiti in mod inegal si disproportionat. Astfel daca prima muscatura ai luat-o de jos sansele sa fii calcat si sa te indopi cu resturile celor de sus sunt mai mari decat cele de a urca neoprit peste alti viermi si de a te infrupta cu carnea rosie neatinsa de gurile grabite ale altora. Astfel absolute totul in aceasta societate macabra este un sitem neintrerupt de consum individual unde propria supravietuire este un joc incontrolabil de sanse. Prin urmare inamicul adevarat al viermelui nu este cel pe care il percepe drept concurrent la masa lui zilnica. Ci este el insasi in efortul sau de a duce la capat un scop incontestabil, manifestat in specie, pe care el insasi nu dispune de mijloacele rationale sa il justifice dar lucreaza in virtutea lui neglijand orice alt aspect al realitatii. Si asta e virtutea tuturor fiintelor vii.
