10/14/2024

 M-am trezit într-o dimineață cu stomacul plin de whiskey și cu o geantă plină de haine. Sub mine, oceanul lovea stâncile ca niște pumni într-o falcă. Mi-am amintit toate dățile în care am crezut că o să mor. Toate acele zile înghițite de neant. Totul pare acum o glumă stupidă pe care nimeni nici măcar n-a ajuns s-o audă. Și mă bucur.

Mă bucur că am plecat. Mă bucur că de data asta eu am fost cinicul. Că am dat din cap neîncrezător în fața promisiunilor romantice. Acum, în blugii mei pătați, mă nasc încet într-o lume nouă. Una în care nu mai alerg după vreo afecțiune obscură.

O lume nouă. O lume electrică în care cerurile albastre, catifelate, varsă tunete mândre ca o frenezie de imnuri naționale.

În acest paradis, sunt vândut undelor radio. Magiei unor nume orchestrate perfect. Visele mele ard ca pânzele de păianjen într-un foc de tabără de neimaginat. Încet, uit aceste promisiuni moi și triste de vară. Despre cum eram în locurile greșite la momentul potrivit.

Nu mai las loc dorului de mare. Acum stau și privesc oceanul, iar mintea mea zboară peste Atlantic spre viitor. Unul bun. Îmbibat în vreme caldă și companie frumoasă. Unde totul este nou și straniu în moduri infinit de fermecătoare. Și nici aici nu voi rămâne pentru totdeauna.

Albastru 9/22/2022

Piele albastra in ore,

departe de meridian.

Albastra ca marea in locuri

ascunse de soare.

Albastra precum o umbra 

cuprinsa de o subtila teroare.

Departe, in larg,

sub pielea opaca a valurilor, 

sirene se dezbraca de straturile de noapte.

Cu ochi inaripati si pete de cerneala.

Cu buze arse de o nerostita indoiala. 

Inca imi inoata prin ganduri uneori,

atat de rar,

aceste fiinte cu ingheieturi legate,

din care gura mea candva tanara, 

tanjea sa smulga atat de multa carne.

Vise de cand eram orbit, 

inconjurat de animale,

ma tem ca mi-am uitat reflexia, 

iar anii imi pun la tample 

o coroana de nimicuri albe. 

Dar inca zdrobesc strazi,

sub talpa-mi care mangaie asfaltul,

Desi abia ating pamantul,

suspendat;

in catifeaua serilor

inghitite de albastru.  

Journal Entry 5

I`m so young and so tired.
measuring time so often
in acute stabs of pain.
Head aches, backpains, muscle burns.
My heart, either hectic or lazy
From loving too much or not at all.
I`m spending entire liftimes by the window,
watching the rain absently.
I stare incredously at the absurdity in the streets.
Sometimes I laugh. Sometimes I punch the wall.
Detached, I move through it all.

Ce as putea sa iti mai spun? E seara si e inceput de septembrie. Dincolo de geamul balconului asta, avioane lasa bretele albe peste un ocean de scanetei. Soarele coboara usor de pe cer cautand alte lucruri de facut, alti oameni in alte parti de privit. 

Cred ca o parte din sufletul meu locuieste mereu in balconul asta. Si cred ca nu sta singur aici. E asa ciudat sa-l vad aici, zambind. La acelasi geam de la care cand era copil, visa de-atea ori sa sara.
E placut sa-l vad, ani mai tarziu, privind in liniste in sus.

Ieri am trecut pe langa un restaurant. Inauntru era nunta si se auzea Another Love a lui Tom Odell. Nimeni nu parea sa stie despre ce era piesa. Imi venea sa ma duc inauntru si sa urlu: Prostilor! Doar pentru ca ceva are cuvantul dragoste in el nu inseamna ca are vreo urma de emotie. Nu vedeti?!?Ascultati! Ascultati...
Sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg. Sau poate au sens pentru restul lumii dar nu pentru mine. De unde atata absurditate? De unde toate intelesurile?
Dar imi dau seama ca nu putem purta toti aceeasi marime la pantofi. Si poate aici idiotul sunt eu. Si imi vad de drum in liniste. Nu tip la nimeni. Ii las in pace sa se bucure de nunta lor. 

Blood Magic

There`s a raging summer in our photographs,
- an arsonists wet dream.
there`re chunks of our souls
- bit and chewed,
by the calming winds of June.

still hungry for some reason,
licking my lips before the neon light.
my ritual is dormant, but dreaming
of days when we were faces,
of the same artificial god.

So now I eat the animal
so that an animal I should remain.
Fearful of another era,
of your blood
flowing through my veins.

Rami

Eu, oceanul.
Sunt zile in care visez marea furtuna de foc. Cea pe care aproape am stins-o. Cea pe care am alergat-o in alte orizonturi. Imi amintesc de ea, nebuna, furioasa, prajind lumi in accese de furie. Imi amintesc de ea tatuata in nuantele unor limbi vii. Rosu, oranj, violet, culori ce se pierd precum accesorii pe sub cea mai eleganta piele.

Iar eu, oceanul, psihopat latent. am furat destui in adancuri.
Haosul meu compatibil. Ma intreb unde esti acum? Oare acum poti dormi? In dragostea mea nemarginita pentru oras, oare iti canta noaptea cand nu poti dormi muzica mea dementa? Ma auzi in zgomotul de frane si alte piese in frecare? Ma auzi in sirene si imi simti nelinistea? Sau in zgomotul ambulantelor. In ultimul timp ma simt uscat de imaginatie. Sunt atat de multe lucruri de spus in atat de putine moduri ramase. Pe fata mea inca e ceva benzina din tabliile nepasatoare ale vapoarelor.
Tu arzi. Eu ma evapor.

Introspectie

Zacea pe pat si ma fixa cu privirea. Incerca sa ghiceasca ce se intampla in spatele carnii mele.
A stat asa un timp, hipnotizata de lacuri peste care adorm bolte de foc, de cascade mute ce curg peste sticle reci de bere, de statui obscure al caror sens nu parea sa il inteleaga.
Am stat asa un timp, in pactul nostru secret, la etajul 7, deasupra limbilor de drum ce se ating la Piata Muncii. Iar eu ma priveam in reflexia verde a ochilor acelora curiosi.
Incantarea agresiva cu care am batut drumuri toata viata era stinsa din mine. Eram doar o radiografie zgariata de timp, agata pe sarma de rufe a unui balcon, prin care un strain se uita de vreo boala.
Am inchis ochii o clipa cu gandul la patul in care am ingropat primele depresii. La cetul care mi-a ars zile intregi prin filtre si bancnote.
Einsame Wandeln Still Im Sternensaal.
Inima imi batea in retragere si la fel ca valurile marii, intr-o zi m-am intors inapoi in larg.